-
Venetia
S-a stins viata falnicei Venetii,
N-auzi cântãri,
nu vezi lumini de baluri;
Pe scãri
de marmurã,
prin vechi portaluri,
Pãtrunde
luna, înãlbind
pãretii.
Okeanos se plânge pe canaluri...
El numa-n veci e-n floarea tineretii,
Miresei dulci i-ar da suflarea vietii,
Izbeste-n ziduri vechi, sunând din valuri.
Ca-n tintirim tãcere
e-n cetate.
Preot rãmas
din a vechimii zile,
San Marc sinistru miezul noptii bate.
Cu glas adânc, cu graiul de Sibile,
Rosteste lin în clipe cadentate:
"Nu-nvie mortii - e-n zadar, copile!" |