Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri
Si niciodatã
n-or sã
vie iarã,
Cãci
nu mã-ncântã
azi cum se miscarã
Povesti si doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninarã,
Abia-ntelese, plin de-ntelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mã-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfintit de sarã.
Sã
smulg un sunet din trecutul vietii,
Sã
fac, o, suflet, ca din nou sã
tremuri
Cu mâna mea în van pe lirã
lunec;
Pierdut e totu-n zarea tineretii
Si mutã-i
gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea... mã-ntunec! |