-
Mai am un singur dor
Mai am un singur dor :
În
linistea serii
Sã
mã lãsati
sã mor
La marginea mãrii;
Sã-mi
fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sã
am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiti un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plângã
la crestet,
Doar toamna glas sã
dea
Frunzisului vested.
Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntr-una.
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pãtrunzã
talanga
Al serii rece vânt,
Deasupra-mi teiul sfânt
Sã-si
scuture creanga.
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce rãsar
Din umbrã
de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O sã-mi
zâmbeascã
iar.
Va geme de patemi
Al mãrii
aspru cânt...
Ci eu voi fi pãmânt
În
singurãtate-mi. |