-
Sara pe deal
Sara pe deal buciumul sunã
cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapãrã-n
cale,
Apele plâng, clar izvorând în fântâne;
Sub un salcâm, dragã,
m-astepti tu pe mine.
Luna pe cer trece-asa sfântã
si clarã,
Ochii tãi
mari cautã-n
frunza cea rarã,
Stelele nasc umezi pe bolta seninã,
Pieptul de dor, fruntea de gânduri ti-e plinã.
Nourii curg, raze-a lor siruri despicã,
Stresine vechi casele-n lunã
ridicã,
Scârtâie-n vânt cumpãna
de fântânã,
Valea-i în fum, fluiere murmurã-n
stânã.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca rãsunã
mai tare,
Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! în curând satul în vale-amuteste;
Ah! în curând pasul-mi spre tine grãbeste:
Lângã
salcâm sta-vom noi noaptea întreagã,
Ore întregi spune-ti-voi cât îmi esti de dragã.
Ne-om rãzima
capetele-unul de altul
Si surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. - Astfel de noapte bogatã,
Cine pe ea n-ar da viata lui toatã? |