- Codrule, codrutule,
Ce mai faci, drãgutule,
Cã
de când nu ne-am vãzut,
Multã
vreme au trecut
Si de când m-am depãrtat,
Multã
lume am îmblat.
- Ia, eu fac ce fac de mult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cãrãrile,
Si gonind cântãrile;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cãrãrea
spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implându-si
cofeile,
Mi-o cântã
femeile.
- Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânãr
precum esti
Tot mereu întineresti.
- Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Cã
de-i vremea rea sau bunã,
Vântu-mi
bate, frunza-mi sunã;
Si de-i vremea bunã,
rea,
Mie-mi curge Dunãrea.
Numai omu-i schimbãtor,
Pe pãmânt
rãtãcitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa rãmânem:
Marea si cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele. |