Gânduri pentru Eminescu  Mirela Nechita  & Diana Mihai Scoala Nr.10, Focsani

"A vorbi de poet  este ca si cum ai striga într-o pesterã vastã. Nu poate sã ajungã vorba pânã la el, fãrã sã-i supere tãcerea. Numai graiul coardelor ar putea sã povesteascã pe harpa si sã legene din depãrtare delicatã lui singuraticã slova." 

Din zbuciumul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevãrate epopee închinate patriei, naturii si dragostei. Din suferintã s-a nãscut amorul, din sacrificiu,  dragostea de naturã, din durere, iubirea de patrie. Dragostea lui Eminescu este senzualã, pribeagã, de pasiune. Ea este momentanã si totalã în momentul ei si se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã mereu. 
"O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin." Si totusi, din aceste lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene. Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimatã în versuri de mare amploare, cãci: "când inima-ti frãmântã/ Doruri vii si patimi multe.../ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii". 
O viata zbuciumatã a sãdit în acel suflet dor de moarte; i-a înãbusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul; l-a rãpit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi. 
Când spui Eminescu spui natura feericã, dor si dragoste. Rostindu-i numele, sufletul ti se inundã de cãldurã si candoare si ai vrea parcã sã spui lumii întregi cã poezia lui ti-a sensibilizat existenta. Când spui Eminescu parcã îti picurã în auz solemne stihuri din "Luceafãr" ce i-au caracterizat viata: "Ci eu în lumea mea mã simt/ Nemuritor si rece"./ 

Cu toate ca "Vremea trece, vremea vine", totul moare si iar se naste, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternitãtii rãmânând unic. "In veci va rãmâne un strãlucitor "Domn al noptii" ce de peste un secol ne-a fermecat prin poezia sa, prin înãltãtoarele ei idei,  sentimente, prin mesajul ei de adâncã umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artisticã. Eminescu va strãluci de-a pururi. cãci el este însusi "Luceafãrul".