Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aseazã bruma peste vii - 
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

O, vino iar în al meu brat,
Sã te privesc cu mult nesat,
Sã razim dulce capul meu,
De sânul tãu, de sânul tãu !

Ti-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin vãi si lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori ?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorãsc scântei ...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s !

Cãci tu înseninezi mereu
Viata sufletului meu,
Mai mândrã decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea !

Târzie toamnã e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii ...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?